Limba vorbită în Copăceni 2024-01-03
Sîmt că dacă nu scriu asta cât măi devreme, după o să fie prea tîrzîu. Ce scriu în acia e o încercare să pun pă foaie limba care să vorbește în partea de lume de unde vin io. Nu e o limbă formală, e doar pă gură vorbită, are particularitățîle ei și multe curiozităț. Eu am trăit în Copăceni, Vâlcea când eram mic. Copăceni e un sat între dialuri care e destul de departe de orice oraș. Ca să ne înțălegem între noi vorbeam limba română cu cateva mici modificări care țîn de cum zîcem cuvintele și de vocabular. S-o zîcem p-aia dreaptă, lumea deja să împuțînează și număi e mult până o să moară ăi bătrâni care vorbesc ăl măi bine limba asta. Ăi măi tineri știu si eu să vorbească da aleg să n-o facă că mulț pleacă la oraș și acolo trebuie să vorbesși corect ca să te integrez. Măi jos e un dialog fictiv între mine și bunicu meu ca să vă daț sama cum să vede limba asta când doi oameni vorbesc. Pun în [] explicațî unde consider io că nu s-ar înțălege bine: - Nă zâua, Petrișor, ce măi zîci? - Hai să trăiești, Luciene, pe cia [pe aici] cu treburile eștia. - Ă [Aha]!? Fusăși la biserică az[i]? - Nu fusăi bă că nu văzuși ce zăpadă fu az-dimineață? M-oi duce io când o fi vremea măi bună. - Aa, da la bar fusăși, cum drecu [să nu]. [De la bar fiecare om își ia pâinea în fiecare dimineață pentru ziua respectivă.] - Ee, la biserică trebuia să plec de la șasă, nu era nici lumină pă drum atunci. La magazin plecai de acasă pe la șapte jumate. - Dacă zîci tu. Te întâlneai și tu cu vreo muiere ceva, măi vorbeaț una alta. - Ee, io măi sânt de muieri acum, să duc ăia măi tineri să le ia. - Cățăii ce-ț măi fac? - Îmi scăpă prostu de Patrochle din lanț si-mi mâncă toate ouăle. Să vez ce-i fac când l-oi prinde. După ce mâncă ouăle să dusă la cățălărie. - Dacă nu-l țîi bine strâns îț scapă că n-o fi prost să stea. Care căța [cățea] măi are cățălărie? - O jigodie de-a lu frate-mio. A lăsat-o dezlegată și s-a strâns toată târla [turma] la curu ei. - Poate te trezăști cu cățăi în curte în câteva săptămâni. - Dă-i drecu, să stea la el în curte. - Ăă! Ai măi fost pă dial să culegi untu pământului să te tragă Puica cu el pă șale? - Am fost alalteri [alaltăieri] da n-am prea găsît. Nu măi ai ce căuta pin [prin] bruienile elea de-au crescut pin Găvane [numele unui deal]. - Dacă nu măi sunt oameni să-l muncească.. să face pădure. - Nu măi vine Puica să mă tragă după că zîce că n-am alifie. - Zîce că o chemi pentru altceva și număi vine. - La belit de sulă! - Hahaha! - Ia vez, când te duci acasă, dacă o vez pă drum să-i zîci să vină pân [până] la mine să vorbesc ceva cu ea. - Ăă, ce să vorbeasca? - Îi zîc io când vine-ncoa [încoace]. Tu doar să-i zîci să vină. - Da vez că dacă nu măi ai rachiu aia nu măi vine. - Cum să nu măi am mă, că luna trecută am pus cazanu pă foc. - Ăă, credeam că l-ai terminat. Însamnă că te tîi bine de el. Hai, te las să te hodinești [odihnești], mă duc la mine acasă. Pa! - Pa! După cum vedeț din dialogu ăsta forma propozțîlor e la fel cu aia a limbii române formale. Ce diferă sînt vocalele care sînt închise oriunde să poate. Estea sînt câteva reguli pă care le-am observat: * i-u care vine după z sau ț, în mijlocu cuvântului, să transformă în î: particularitățîle, tîrzîu * i-u care vine după z sau ț, la finalu cuvântului, moare: particularităț, integrez * a,e se transformă în unele cazuri în ă: mai -> măi, șase -> șasă înțelegem -> înțălegem. Oricum sînt cazuri când nu să aplică regula asta: tineri. În cuvântu "căța" e-ul moare de tot, crecă din cauză ca ar fi prea greu să zîci "cățăa". Măi sînt și niște cuvinte din care s-a [nu e neapărată nevoie de u-ul din s-au] tăiat bucăți ca să poată fi zîse măi repede: alalteri, az, nă zâua, bruieni. Legat de vocabular, să încearcă să să folosască cuvinte cât măi simple, fără orășenisme sau cuvinte alambicate. De exemplu: "asemănător" să transformă în "la fel cu aia", "grăită" să transformă în "pă gură vorbită", "pronunție" devine "cum zîcem cuvintele". Asta fu număi o mică parte din ce vreau să explorez în limba vorbită la mine acasă. Măi am alte curiozităț pă care o să le pun pă foaie și altă dată.